Omul exprimarea efemera si universul etern

Intr-un univers ce se crede etern, omul reprezinta o exprimare a efemerului. Daca existenta noastra pe acest pamant este trecatoare atunci trebuie sa incercam sa devenim vesnici in suflete celor pe care ii iubim.

Probabil asta-i scopul nostru pe acest pamant. Astfel atunci cand am ajuns la capat de drum, cei din jurul nostru sa ne pastreze vii in sufletul lor pana in momentul in care nu vor mai fi. Moartea reprezinta evenimentul care aducea ce mai mare tristete in sufletul nostru, fiind tradusa prin acel gol fizic pe care-l produce disparitia unei persoane dragi.

Sub forma de pretuire, respect, recunostinta si dragoste, sub forma promisiunii ca nu il vom uita niciodata si ca va ramane mereu viu in sufletele noastre, aducem la locul de priveghi sau chiar la mormantul celui ce pana ieri ne zambea diverse coroane funerare.

Confectionate dintr-o imbinare intre diverse rasinoase si inocente si fragile flori, aceste coroane funerare reprezinta o dovada vie a dragostei pe care am purtat-o si inca o mai purtam persoanei ce a murit.

Albul reprezinta culoarea predominanta a florilor ce dau glas unor coroane funerare. Astfel crinii, trandafiri, garoafele sau crizantemele albe, se impletesc printre verdele bradului si dau glas celor mai puternice sentimente de regret.

Totodata, trebuie stiut ca aceste coroane funerare nu se ofera doar in momentul inmormantarii ci si atunci cand simtind dureros lipsa celui drag si ne hotaram sa ne ducem la mormantul sau sa-i oferim aceste jertfe funerare pline de sentimente si regrete.

Pentru ca efemeritatea trebuie constientizata si acceptata incerca sa-ti transformi existenta intr-un exemplu ca atunci cand privesti pentru ultima oara inapoi sa fii multumit cu ceea ce vezi si mai ales lipsit de regrete. Doar asa mormantul nostru, simbolul disparitiei noastre va fi mereu udat de lacrimi si plin de coroane funerare din partea celor care ne pastreaza vii in suflete lor.