Viata, aceata efemera plimbare pe o scena necunoscuta, un rol pe care trebuie sa nu-l insusim si jucam pana cand cade cortina, este cel mai mare dar pe care-l primim. Sa iubim, sa privim, sa gresim si sa incercam iar, sunt lucrurile care ne dovedesc ca viata-i frumoasa si merita traita din plin.
Melancolici, colerici prea agitati sau visatori, toti ne tesemn existenta
dupa propriile valori, cautand sa o infrumusetam si sa facem lucruri care sa ne umple viata cu satisfactiii. Intre fericire si dezamagire, intre ieri si maine suntem noi, refugiati intr-o barca numita viata.
Moartea reprezinta linia de finish la care, unui in pas alert, altii abia pasind, dupa o cursa grea sau plictisitoare, inevitabil ajungem. Atunci, lasam in urma noastra realizari notabile, o familie indurerata dar si lucruri neterminate, pe care le regretam.
Familia, prietenii, cunoscutii, ne vor regreta plecare de pe aceasta lume si in semn de pretuire si recunostinta pentru ceea ce am fost ne ofera coroane funerare. Acestea sunt confectionate din flori de diferite culori si brad, simboluri ale vietii si mai ales a efemeritatii noastre.
In viata, ne intersectam existenta cu diferite persoane cu care ar trebui sa pastram relatii amiabile pentru ca atunci cand nu mai suntem sa primim sa ne transformam intr-o amintire placuta, iar la mormantul nostru sa vina mereu cu ganduri bune, flori si cu niste coroane funerare ce probabil de undeva de sus de vor face sa zambim si sa ne simtim apreciati si regretati de persoanele care au insemnat ceva pentru noi.